Copilandia

BlogDe ce sunt copiii fascinați de scări?

De ce sunt copiii fascinați de scări?

Scări, trepte, rulante, poduri, pasaje, rampe…. Ai observat vreodată că, indiferent unde mergi cu copilul, dacă există scări… acolo îl găsești? Într-un hotel de vacanță cu piscină infinity? Nu, mulțumesc, el vrea să urce și să coboare scările. La mall, cu magazine pline de jucării? Nu, nu, mai întâi vrea „încă o dată pe scările rulante”. Chiar și acasă, la bunici, scara spre pod devine o atracție mai mare decât toate dulciurile din cămară.

Dar de ce? Ce au scările, de le fac să concureze cu orice altă distracție?

Scara – primul „munte” personal

Psihologii spun că scara este un spațiu de explorare și de testare a limitelor. De când începe să meargă de-a bușilea, copilul descoperă că urcatul înseamnă „mai sus decât eram înainte”. E o victorie în miniatură, un mic Everest cucerit de fiecare dată.

Pentru ei, fiecare treaptă înseamnă progres vizibil: nu doar merg, ci urcă. Și, dacă pot urca, înseamnă că pot și crește.

De sus, lumea arată altfel

Atracția copiilor pentru „sus” este firească. „Sus” înseamnă control, perspectivă, maturizare. Din vârful scărilor vezi mai mult decât la bază. Pentru copil, asta este fascinant – un loc care îți schimbă perspectiva asupra lumii în doar câțiva pași.

În plus, e și o formă de curaj: scara nu e simplă ca mersul pe plat, ci vine cu provocarea echilibrului, a orientării, a coordonării. Așa că fiecare urcare este și o lecție de încredere în propriul corp.

Scările rulante – magie modernă

Scările rulante sunt „level 2” al fascinației. Copilul nu doar urcă, ci e purtat în același timp. O combinație între control și magie. Nu e de mirare că, de câte ori mergeți în mall, copilul vrea „încă o dată pe scările care merg singure”.

Adolescenții și scările

Și, chiar dacă tentația se mai schimbă, nici adolescenții nu scapă de fascinația scărilor. Poate nu mai aleargă la propriu pe ele, dar rămân locul perfect de întâlnire, de stat „la povești” sau de făcut poze pentru Instagram. Scara rămâne un simbol de trecere, de între etaje și între etape.

Siguranța pe primul loc

Ca părinți, e important să ne amintim că scările sunt și loc de joacă, dar și potențial loc de accidentare. Copiii trebuie încurajați să exploreze, dar cu limite clare: să țină mâna pe balustradă, să nu alerge, să urce cu încălțăminte stabilă și, mai ales, să fie mereu supravegheați când sunt mici. Dacă pentru ei scările sunt o aventură, pentru părinți trebuie să rămână o aventură controlată, cu final fericit.

Scările magice ale Copilandiei: de la joacă la curaj

🌟 La Copilandia traseul copiilor trece inevitabil prin scări. Ele nu sunt doar un drum dintr-o cameră în alta, ci o metaforă a creșterii, un adevărat traseu al maturizării. Fiecare treaptă este o provocare, fiecare urcare – o lecție de curaj și bucurie.

Totul începe la parter, acolo unde copiii se despart de părinți – de „rădăcini” – și pornesc singuri în aventura lor.

Cu fiecare nivel urcat, își testează curajul și limitele, răspund provocărilor și descoperă că pot mai mult decât credeau. Sus, la ultimul etaj, ajung la deznodământul poveștii. Acolo, cu forțele lor de eroi, reușesc singuri, fără ajutorul părinților, să fie salvatorii și nu cei care așteaptă să fie salvați. Este simbolul maturizării, al individualizării, al pasului către „eu pot”.

Iar apoi, coboară victorioși înapoi la parinți, la familie, la rădăcini – dar nu mai sunt aceiași. Coborârea este o reîntoarcere triumfătoare, cu bucuria de a-și declara victoria și de a o împărtăși.

De aceea, o petrecere în Copilandia nu este doar despre câteva ore de joacă între copii. Este despre fiecare copil în parte, despre propria lui aventură, despre simbolul creșterii și al dezvoltării pe care fiecare aniversare îl poartă cu sine și fiecare an care trece îl reprezintă.

O carte care mizează pe misterul scărilor

Scara secretă de Jill Barklem este un titlu minunat care adaugă literatură la tema noastră: scări secrete, camere ascunse și curajul de a explora. Copiii pot urmări cum scările devin decor al aventurilor, iar când povestea se termină, rămâne lucrul cel mai valoros: dorința lor de a construi propria poveste pe trepte reale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top