Cititul este boala cea mai frumoasă: te prinde pe nesimțite, te face mai deștept, mai liniștit și mai visător – totul fără febră, dar cu simptome care îți schimbă viața.

Există un moment pe care mulți dintre noi îl purtăm în buzunarul inimii, acolo unde stau lucrurile care nu se pierd niciodată: vocea mamei (sau a bunicii) citind povești de noapte bună, pe un ton misterios și calm, când toate luminile se sting încet, rămânând aprinsă doar lampa de la capul patului și magia unei file întoarse cu grijă.

Atunci nu știam că acea voce făcea mai mult decât să ne adoarmă. Ne deschidea uși. Ne cultiva răbdarea. Ne arăta cum sună gândul altcuiva. Ne învăța cum se simte o poveste. Și ne dădea, fără să știm, prima doză dintr-o boală frumoasă: pofta de citit.

Cititul – de la antrenament al minții la somnifer cu aromă de cerneală

Cititul e una dintre puținele activități care reușesc să fie, în același timp:

• un exercițiu intelectual,
• o metodă de relaxare,
• o formă de terapie,
• o evadare,
• un mod de comunicare cu lumea, cu Dumnezeu și, uneori, chiar cu noi înșine.

Când citim, ne mutăm într-o altă viață. Într-un alt ritm. În altă vreme. Intrăm în mintea unui om pe care, cel ami probabil, nu-l vom cunoaște niciodată, dar care, paradoxal, ne vorbește direct nouă. Doar nouă.

Cititul antrenează gândirea și imaginația, ne face să ne punem întrebări și să acceptăm răspunsuri neașteptate. Ne ajută să înțelegem emoții. Să vedem lumea prin ochii altora. Și da, să adormim mai repede, pentru că nimic nu este un somnifer mai bun decât o carte bună citită în liniște, cu respirația sacadată de suspansul unui capitol neterminat.

Vara, cartea e hamacul minții

Vara ne dă ocazia perfectă să redescoperim cititul nu ca obligație, ci ca activitate preferată de vacanță.
Și nu este despre a „afla informații”. Este despre cum se simte o poveste bună. Despre cum miroase o carte citită la umbra unui copac sau într-un hamac imaginar, întins între două gânduri.

Iar dacă te întrebi de ce copilul tău nu citește, poate că n-ai băgat de seamă: copilul nu va face ce îi spui… dar sigur va face ce te vede făcând. Cititul este o boală care se ia. Dacă vrei un copil cititor, trebuie să te vadă pe tine citind. Nu pe telefon. Nu pe tabletă. Ci pe hârtie, cu file care foșnesc, care miros a timp și a cerneală.

7 idei de activități ca să „molipsim” copiii de dragul cititului

1. Ora de povești în familie – Alegeți un moment (seara, weekendul, dimineața de duminică) în care unul dintre voi citește cu voce tare. Poate fi o poveste, o legendă sau chiar o glumă dintr-o revistă.

2. Cartea cu pagini alternative – Citiți o carte împreună și inventați finaluri diferite. Sau citiți doar începutul, iar apoi fiecare scrie continuarea. Cea mai amuzantă versiune câștigă o înghețată!

3. Teatrul de păpuși din carte – Alegeți un pasaj scurt și dramatizați-l cu jucării de pluș. Vocea ursului poate fi gravă, iar iepurașul timid. Râsul garantat, bonus: iubirea de povești.

4. Vânătoare de cărți – Ascundeți cărți prin casă (în perne, dulapuri, sub masă) și transformați lectura într-o vânătoare de comori. Prima regulă: găsești o carte, citești o pagină.

5. Ziua fără ecrane, cu nasul în carte – O dată pe săptămână, stabiliți o seară în care fiecare alege o carte și citește liniștit. Nicio tabletă nu are acel miros de hârtie și cerneală care te adoarme dulce.

6. Cartea-jurnal – Lăsați un caiet în care fiecare scrie un gând despre ce a citit. Nu trebuie să fie complicat – poate fi o emoție, o propoziție frumoasă sau un personaj preferat.

7. Copilul citește adultului – Inversați rolurile. Lăsați-l pe copil să vă citească el. Apoi aplaudați-l ca pe un actor celebru. Încrederea în sine e cea mai bună benzină pentru citit.

---

La Copilandia credem că poveștile au superputeri. Ne ajută să devenim eroi, să învățăm blândețea, să visăm și să nu ne plictisim niciodată. Tocmai de aceea, încurajăm părinții să țină mereu aproape de copilul lor o carte și… un zâmbet.

Până la urmă, o carte bună nu schimbă lumea, dar sigur o schimbă pe a ta. Iar dacă ai noroc, și pe a copilului tău. ❤️