9 virtuți care n-ar trebui să lipsească din nicio copilărie

Nu știm alții cum sunt, dar noi, când ne gândim la educația copiilor, ne vine să ne luăm o sabie imaginară, să strigăm „pentru onoare!” și să pornim în galop printre jucării și chifle cu gem de caise.
Pentru că, în ciuda tehnologiei, tabletelor și roboțeilor vorbitori, copiii tot au nevoie să fie învățați… virtuți.

Da, acele calități, aproape uitate, care nu se descarcă din App Store, dar care îți pot salva viața (sau măcar relația cu colegii de bancă).

Am creat o listă cu 9 Virtuți Nobile care ne-a făcut să zâmbim și să dăm aprobator din cap. Așa că ne-am gândit: ce-ar fi să le traduceam pe limba părinților de azi?

1. Curajul

Nu, nu e vorba doar de a înfrunta dragoni sau brocoli fiert. Ci despre a avea curajul să spui „nu” când nu vrei să împarți jucăria preferată (și apoi să negociezi ca un mic diplomat).
Curajul e atunci când copilul tău ridică mâna să spună că el a desenat pe perete cu roșu, dar a vrut să fie o inimă. Un fel de Banksy neînțeles.
Și tot curaj e și când se întoarce singur la petrecere după ce a plâns 5 minute pentru că s-a speriat de costumul dragonului. Un mic erou, ce mai.

2. Disciplina

Ah, disciplina. Asta nu înseamnă să stea nemișcat 6 ore cu privirea spre orizont ca într-o meditație zen. Înseamnă să ducă lucrurile până la capăt.
Cum ar fi să termine puzzle-ul de 60 de piese cu dinozauri, chiar dacă între timp a apărut o urgență globală: s-a mutat melcul de pe pervaz!
Sau când se ține de plan și își face ghiozdanul singur. În 45 de minute. Cu pauze. Multe. Dar și cu o satisfacție demnă de un general roman.

3. Fidelitatea

Nu vorbim despre fidelitate maritală, ci despre loialitate față de cei dragi.
E atunci când copilul tău își apără fratele mai mic, deși în urmă cu cinci minute l-a numit „cap de pepene”.
Sau când, la serbarea de la grădi, se așază lângă cel mai timid coleg, deși putea să fie în primul rând, fix lângă unicornul de pluș.
Fidelitatea e și când stă lângă tine în supermarket, chiar dacă standul cu ouă-surpriză e la doi pași și strigă numele lui.

4. Onoarea

Pare un cuvânt mare, dar înseamnă lucruri mici, făcute cu demnitate.
Să spui „am greșit” fără să dai vina pe o pisică imaginară sau pe o paletă de badminton.
Onoarea e atunci când copilul tău promite că nu mai desenează pe faianță… și chiar nu mai desenează. Desenează pe oglindă. Dar hey, e un progres!
Onoarea e să îți ții promisiunile, chiar și când tentația e mare. Cum ar fi să nu mănânci toate bomboanele, chiar dacă le-ai pus în buzunarul de urgență.

5. Generozitatea

Virtute rară printre frații care împart un singur cub de Lego verde.
Dar apare, uneori magic, în mijlocul haosului: „Vrei să ne jucăm împreună?” sau „Ia și tu din biscuiții mei, dar nu pe ăla cu ciocolată, e special.”
Generozitatea e când la petrecere își împarte balonul cu un copil necunoscut. Sau când, după ce s-a certat pentru păpușă, o oferă… cu condiția să o înapoieze întreagă.

6. Hărnicia

Adică momentul acela rar și prețios în care copilul tău șterge masa după ce a mâncat clătite cu ciocolată.
Bine, masa arată ca un câmp de luptă, dar intenția contează.
Hărnicia e când vrea să te ajute la gătit și sparge două ouă: unul în castron, unul pe jos. Și tu zâmbești. Cu un ochi.
Copiii harnici nu sunt perfecți. Sunt cei care încearcă, transpiră, întreabă „mai pot ajuta cu ceva?” și apoi dispar strategic.

7. Perseverența

E când copilul tău încearcă să facă un avion de hârtie, dar după 12 încercări tot iese un acordeon.
Și totuși… mai încearcă o dată.
Perseverența e și când învață să meargă pe bicicletă și refuză să renunțe, deși s-a încurcat în propriul șiret.
Sunt acei copii care nu renunță, nu cedează și nu se lasă până când n-au reușit. Sau cel puțin până vine ora de somn.

8. Autonomia

Aka „Vreau să fac singur!” – un strigăt de luptă universal.
Autonomia e când își toarnă singur laptele în bol, deși 90% ajunge pe masă.
Sau când vrea să se îmbrace singur, iar rezultatul final este bluza pe dos, pantalonii peste pijama și o mândrie care nu încape în cameră.
E greu pentru părinți, dar e începutul unei libertăți frumoase. Cu pete. Și șireturi desfăcute.

9. Adevărul

Adevărul doare. Mai ales când vine sub formă de: „Mami, ai mustață.”
Dar este una dintre cele mai prețioase lecții.
Să spui ce s-a întâmplat, chiar dacă știi că urmează o discuție.
Să nu inventezi o poveste despre zânele care au stricat telecomanda. Să recunoști că ai luat brățara surorii doar ca să vezi dacă ți se potrivește.
Adevărul nu e ușor. Dar e virtutea care îi va ajuta să devină oameni în care poți avea încredere.

La final… cum promovăm virtuțile în Copilandia

Copilandia nu e doar un loc de joacă, ci un tărâm magic unde fiecare petrecere pentru copii devine o aventură cu sens. Aici, curajul, hărnicia, adevărul și onoarea nu se predau ca la școală – se trăiesc! Într-un castel plin de povești, jocuri și personaje fantastice, copiii devin eroi cu inimă mare și caracter pe măsură. Iar părinții… martori ai celor mai frumoase transformări – cu zâmbete, cu energie și da, uneori cu frișcă în păr.