Acum ceva vreme, magia era peste tot. Dacă îi spuneai unui copil că zânele locuiesc în flori sau că dragonii se tem de copiii curajoși, ochii i se umpleau de lumină și inima de curaj. Astăzi, același copil îți spune calm că „e CGI” (imagini generate pe calculator/AI) și îți cere să-i explici dacă „vraja aia e cu algoritm sau e doar un efect de sunet sau video”.

Ce s-a întâmplat cu magia copilăriei?

Google știe tot

E greu să mai păstrezi misterul când copiii pot afla în 3 secunde câți actori sunt în costumul lui Moș Crăciun și ce aplicație folosește Elsa pentru filtre. Dacă Aladdin ar apărea azi pe covorul lui fermecat, cineva ar întreba din start: „E model electric sau merge pe AI?”

Copiii de azi nu sunt naivi – sunt antrenați să caute explicații. Ceea ce e minunat… dar cam greu pentru zâne.

Magia e pe TikTok. Sau nu e deloc

Magia clasică – cu praf de stele, formule în latină și dispariții spectaculoase – a fost înlocuită cu clipuri de 7 secunde și filtre care transformă orice față într-un unicorn. Dar între două swipe-uri, nu mai e timp pentru construcția suspansului, a basmului, a „ce se va întâmpla oare?”

Magia adevărată are nevoie de răbdare. Și copiii de azi au o superputere mai rară decât zborul: răbdare pe repede-înainte.

Magia a fost demascată… de adulți

„Hai, nu te mai prosti, e doar o păpușă!”
„Nu mai vorbi cu spiridușii ăia, că ne faci de râs.”
„Nu, Moș Crăciun nu există, dar să nu zici nimănui.”

Uneori, cei mari sunt cei care sting lumina poveștii. Din grabă, din stres sau din dorința de a „pregăti copilul pentru viață”. De parcă viața reală nu ar avea oricum destule facturi fără să-i mai luăm și zânele…

Magia nu moare. Se ascunde

Adevărul este că magia nu dispare niciodată. Se transformă. Se dă un pas în spate și așteaptă copilul care este pregătit să o vadă.

Unii o descoperă în mirosul unei prăjituri făcute cu bunica.
Alții, când citesc prima oară un basm și se pierd în el.
Alții, în ochii unui prieten imaginar care știe toate secretele.
Și unii… o regăsesc într-un loc unde nimeni nu le spune că sunt prea mari pentru a crede.

La Copilandia, magia există

Fie că ajungi în camera răsturnată unde pereții îți șoptesc, fie că descoperi comori ascunse cu ajutorul vrăjilor sau te întâlnești cu Opi și Dia, care știu limbajul dragonilor și al copiilor, la Copilandia nu ți se cere să crezi pe cuvânt.

Ți se oferă dovada. O dovadă care nu vine de la Google, ci dintr-un hohot de râs, o misiune reușită, un prieten nou și o zi pe care o vei povesti de 1000 de ori. Asta da magie!

Ce pot face părinții ca să reaprindă magia?

Adevărul e simplu (și, uneori, ușor de uitat): magia are nevoie de complicitate. Nu de dovezi, ci de alianțe secrete între părinți și copii. Iar părinții au o superputere: aceea de a face loc poveștii, chiar și când programul e plin și casa în dezordine.

Iată câteva trucuri magice pe bune

Păstrează misterul. Nu trebuie să explici totul. Lasă întrebările să plutească. Uneori, un simplu „așa spun spiridușii de gardă” valorează cât un capitol de basm.

Joacă-te. Chiar dacă n-ai chef. Fii tu monstrul de sub pat, vocea dragonului sau fetița care nu vrea să meargă la somn. Copiii își amintesc mai mult de o după-amiază cu un adult caraghios decât de 100 de jucării.

Scrie scrisori de la personaje inventate. Un bilețel de la o zână care „a auzit că ai fost curajos” face minuni. Mai ales dacă vine cu o frunză aurie sau o pietricică „fermecată”.

Povestește cu tot corpul. Nu subestima niciodată puterea unei voci șoptite, a unei priviri complice sau a unui „stai să vezi ce mi s-a întâmplat într-o zi…”

Creează spații magice acasă. Un colț cu perne poate fi o peșteră de gheață. O cutie de carton? O mașinărie de călătorit în timp. Nu trebuie să fie perfect. Doar să existe.

Magia n-a plecat. Doar îți așteaptă copilul. Cu mantie, baghetă și… o invitație de la Copilandia.